Poezie De Poveste (Ultima Parte)

121. Dragonul îl ascultă Şi după prinţ se luă Lacom fiind nevoie mare A şi băut o căldare 122. Şi a-nceput să tuşească Şi să se schimonosească Şi pe jos se tăvăli Tare se mai zvârcoli 123. Laptele-a avut efect „Prinţule, ai fost deştept Şi aşa ai câştigat!” A spus şi a leşinat 124. Prinţul era încântat La prinţesă-a alergat Din cameră a salvat-o Şi cu foc a-mbrăţişat-o 125. „Surioara mea cea dragă Am umblat o lume-ntreagă Să vin şi să te salvez Mi-era c-o să eşuez!” 126. „Ştiam eu că vei veni Pe dragon vei birui Şi ce ne facem acum? Haide să pornim la drum 127. Regatul să ni-l salvăm Pe-mpărat să-l alungăm!” Şi la drum ei au pornit Au mers şi au poposit 128. La împăratul vecin „Cu o rugăminte vin Ajută-mă cu armată Să-l bat odată şi-odată 129. Pe hainul împărat Ce regatul mi l-a luat!” Împăratul fiind milos Şi foarte politicos 130. I-a dat o armată mare Oşteni care mai de care Şi i-a urat multă baftă Să-l doboare-n luptă dreaptă 131. Pe împăratul hain Şi să-l supună la chin Să-l alunge din regat În nordul îndepărtat 132. Prinţişorii amândoi Au mers iar prin vânt şi ploi Urmaţi de oastea vecină Dimineaţa pe lumină 133. La castel ei au sosit Acesta era păzit De ai regelui supuşi Ce stăteau pe lângă uşi 134. Supuşii-aveau fiecare Numai câini de vânătoare Răi şi foarte fioroşi Cu colţii afară scoşi 135. „Surioară, ce propui? Ce să facem? Tu ce spui?” „Ne luptăm, suntem eroi Nu ne înving ei pe noi!”

136. S-a pornit mare urgie Doamne, ce mai bătălie Supuşii şi câinii lor Prinţul se lupta de zor 137. Armata înainta Pe supuşi îi nimicea Iar câinii cu toţi speriaţi De tot au fost alungaţi 138. Prinţul intră în castel Şi-l căută pe mişel Împăratul de oftică Stătea şi plângea de frică 139. Şi nu se mai abţinu Şi în genunchi el căzu „Prinţule, îmi cer iertare Am fost rău şi-acum mă doare 140. Cruţă-mă, te rog frumos Fii, te rog, mărinimos!” La prinţesă s-a uitat Prinţul şi-apoi a jurat: 141. „De mai faci cuiva vreun rău Am să te pedepsesc! Zău! Pleacă, să nu te mai văd Altfel, am să fac prăpăd!” 142. Împăratul a fugit Prinţul era fericit Şi a şi organizat Un festin adevărat 143. Şi a dat el sfoară-n ţară Că face un festin iară Şi cine vrea poa’ să vie Din întreaga-mpărăţie 144. Era mâncare de soi Şi-a venit lume puhoi Tot poporul la palat Toată lumea din regat 145. Aveau roşii şi salată Şi creme de ciocolată Tarte pline cu cireşe Şi prăjituri cu măceşe 146. Carne de porc şi viţel Ciulama şi ostropel Cartofi, orez şi măsline Şi băuturi foarte fine 147. Un tort mare cât o casă Şi feţe albe pe masă Şi tacâmuri doar de aur Luate chiar de la balaur 148. Prinţul atunci a jurat Nu va mai fi alungat Va fi rege strălucit De toţi supuşii iubit 149. Iar pe sora lui cea dragă Să îl ajute o roagă Nimeni nu o să-i atace Şi mereu va fi doar pace 150. Şi au trăit fericiţi Şi astăzi sunt pomeniţi Eu gata am terminat Şi povestea-am încheiat

Copyright © 08.02.2013 by Yo-nutz.

All rights reserved. No part of this poem may be reproduced, displayed, copied, modified, adapted, distributed or transmitted in any form or by any means, including photocopying, recording, public performance, broadcasting or other electronic or mechanical methods or by any information storage and retrieval system without the prior written consent of the author.

Made in Romania.