Poezie De Poveste (Partea A Doua)

31. Prinţul foarte supărat Oşteni mulţi a adunat Să-l întâmpine s-a dus Să vadă ce-are de spus 32. A mers nopţi şi a mers zile În condiţii dificile Şi la graniţă-a ajuns Şi a cerut un răspuns 33. Dar împăratul trufaş Ce era foarte pizmaş Oricât prinţul l-a rugat A rămas neînduplecat 34. Prinţul neavând ce face L-a lăsat atunci în pace Şi la luptă s-au pornit Oştirile s-au ciocnit 35. Şi s-au luptat până-n zori Fie soare, fie nori Mulţi oşteni s-au prăpădit Şi-mpăratu-a biruit 36. Prinţul nostru s-a retras Şi a mers el preţ de-un ceas Prin codri a alergat Până când epuizat 37. A ajuns la o căsuţă Locuită de-o băbuţă Care l-a întâmpinat Şi rănile i-a pansat 38. L-a lăsat să se-odihnească Şi să se înzdrăvenească L-a-mbrăcat şi l-a hrănit Apoi i-a dezvăluit 39. Că era o vrăjitoare De fapt ea era cea care O ajutase odată Să rămână-nsărcinată 40. Pe regină, mama lui Şi acum, trebe să-ţi spui Vremuri grele te aşteaptă Şi lupta nu va fi dreaptă! 41. Vei avea de pătimit Şi mult-mult de suferit Sora ta a fost răpită Ţara ţi-a fost pârjolită 42. Împăratul nesimţit Ţi-a luat tronul mult râvnit Iar pe sora ta a dus În nord, într-un castel, sus 43. E acolo ferecată Şi e tristă biata fată N-a vrut să-i fie soţie De tine nimic nu ştie 44. Şi castelul e păzit De-un dragon afurisit Care este foarte mare Şi coada verde el are 45. Speranţele sunt deşarte Îi ţine pe toţi deoparte Şi chiar nimeni nu cutează Că e urât, e de groază

46. Căci au fost câţiva voinici Şi mai mari, dar şi mai mici Pe dragon să-ndepărteze Pe prinţesă s-o salveze 47. Dragonul este vrăjit Şi poate fi biruit Doar dacă îi dai să bea Lapte cald de turturea 48. Prinţul pe loc s-a decis El o va salva precis Pe sora lui mult-iubită Şi de împărat răpită 49. Băbuţa l-a sfătuit El frumos i-a mulţumit Şi-a plecat iute-iute Pe cărăi de el ştiute 50. Şi a ajuns la palat C-un paloş s-a înarmat Apoi pe cal s-a suit Şi-a plecat spre asfinţit 51. A mers la trap, la galop Până calul a spus „Stop!” Era tare obosit Şi pe loc a adormit 52. Singur rămas în pădure El a mâncat nişte mure Dar deodată-a auzit Sus în cer un ciripit 53. Prinţul s-a uitat în jur Şi-a văzut un copac dur Ce era şi foarte-nalt Şi-n el a făcut un salt 54. Foarte sus s-a căţărat De mâini el s-a ajutat Sus într-un cuib de crenguţe Două păsări cam micuţe 55. A găsit şi le-a-ntrebat Mama lor unde-a plecat Căci avea o rugăminte Apoi va pleca cuminte 56. Nu le face niciun rău Va pleca pe drumul său Voia ceva de la ele Căci, da... erau turturele 57. Turturica cea mai mică I-a spus că ei nu-i e frică Şi că ştie ce el vrea Lapte cald de turturea 58. Însă şi ele îl roagă Ca prinţul să le culeagă Floarea roşie pătată Din Valea Îndepărtată 59. Prinţul se coborî jos Şi trezi calul frumos Mult avem de călărit Hai din nou spre asfinţit 60. După ce-au mers două luni Pe ploi, ninsori şi furtuni Au ajuns într-un sfârşit La valea ce şi-au dorit

 

– VA URMA –

Copyright © 08.02.2013 by Yo-nutz.

All rights reserved. No part of this poem may be reproduced, displayed, copied, modified, adapted, distributed or transmitted in any form or by any means, including photocopying, recording, public performance, broadcasting or other electronic or mechanical methods or by any information storage and retrieval system without the prior written consent of the author.

Made in Romania.