91. Prinţul deja s-a-nvăţat
Să tot fie aţâţat
Şi i-a spus răstit un: „Nu!
Nu mă păcăleşti şi tu!”
92. Din pădure a ieşit
Mulţumit c-a reuşit
De tentaţii el să scape
Sora lui era aproape
93. Vântul devenise rece
Şi mai merse zile zece
Şi-a văzut castelu-n zare
Aoleu, ce uşurare
94. Au stat şi s-au odihnit
S-au pus şi au adormit
Nu aveau luptă uşoară
Ci-una extraordinară
95. Dragonul era vrăjit
Iar prinţul era slăbit
După-atâtea încercări
Peste nouă mări şi ţări
96. Cu puterile-refăcute
A urcat pe neştiute
Muntele pân’ la castel
Să-l învingă pe mişel
97. Dar în cale i-a ieşit
Un urs mic şi ciufulit
Şi i-a spus: „Pe-aici nu treci
Şi nu o să treci în veci!”
98. S-au luptat şi s-au trântit
Până prinţu-a biruit
Mai departe a plecat
Căci era pe înserat
99. La jumătate de drum
Vede-n faţă nişte fum
Şi un foc mare de tot
Iar lângă el un coiot
100. „Coiotule, vreau să trec
Nu te deranjez, eu plec!”
„N-ai să treci deloc pe-aici
Nici cu ceară să mă pici!”
101. S-au bătut şi s-au lovit
Amândoi au obosit
„Să luăm pauză măcar
Şi apoi ne luptăm iar!”
102. I-a spus coiotul şiret
„Nu vreau deloc să regret!”
I-a răspuns prinţul pe loc
Eu nu mă opresc deloc
103. Pe coiot l-a doborât
Şi a plecat întrucât
Laptele ce îl avea
Se tot răcea şi răcea
104. A fugit şi-a alergat
Era tare transpirat
Şi când colo ce să vezi
Nici n-o să-ţi vină să crezi
105. Era un ied uriaş
Şi foarte-foarte poznaş
Şi tot dădea din picioare
Pe unde să treacă oare?
|
106. Avea mâncare-n desagă
Şi prinţul pe ied îl roagă
Să-l lase să treacă-odată
Că îi dă mâncarea toată
107. Dar iedul s-a repezit
Prinţul nici nu s-a clintit
De corniţe el l-a prins
L-a aruncat şi l-a-nvins
108. La castel el a ajuns
O ceaţă de nepătruns
Pe-acesta-l învăluia
Însă nici nu bănuia
109. Mare luptă-avea să fie
Vântul a-nceput s-adie
Dragonul a apărut
Mare i s-a mai părut
110. Prinţului. Dar ce să facă?
Dragonul pe prinţ atacă
Scuipă flăcări, scuipă foc
Nu se opreşte deloc
111. Iar prinţul se tot fereşte
Fuge şi se-adăposteşte
Să nu fie pârjolit
De dragonu-afurisit
112. Cum oare să-l biruiesc?
Cum să îl ademenesc
Să-i dau din sticluţă lapte?
Aştept să se facă noapte!
113. Se feri şi tot fugi
Pe dragon îl păcăli
Noaptea se lăsă încet
Şi avea timp berechet
114. Şi puse la cale-un plan
Să-l doboare pe tiran
Pe burtă el se-aşeză
Şi uşor înaintă
115. Până-n curte la fântână
Ridică încet o mână
Şi vărsă sticluţa toată
Să scape de el odată
116. Şi-apoi prinţul aţipi
Pân’ la ziuă el dormi
Iată, ziua a venit
Soarele a răsărit
117. Dragonul s-a ridicat
Şi apoi s-a scuturat
L-a văzut pe prinţ dormind
S-a-ndreptat spre el rânjind
118. „Gata, eu nu mă mai joc
Şi-am să te mănânc pe loc
Mi-e o foame ca de lup!”
„Mă scuzi că te întrerup”
119. Spuse prinţul tremurând
Avea o idee-n gând
„Înainte de mâncare
Să bem apă, o căldare
120. Este proaspătă şi rece
Şi nimeni nu te întrece
La băut dintr-o găleată
Apoi mă-nghiţi dintr-odată!”
|
– VA URMA –
Copyright © 08.02.2013 by Yo-nutz.
All rights reserved. No part of
this poem may be reproduced, displayed, copied, modified, adapted, distributed
or transmitted in any form or by any means, including photocopying, recording,
public performance, broadcasting or other electronic or mechanical methods or
by any information storage and retrieval system without the prior written
consent of the author.
Made in Romania.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu