Un Antrenament – Posterul

Totul a pornit, împreună cu Laurenţiu de la o mică glumă legată de minore. :) De la acea glumă s-a creat ideea unui aşa-zis afiş, care s-a tot umplut şi umplut de... idei, după care... pac, a apărut şi poezia.

După ce-am creat-o, m-am luat cu mâinile de cap ce prostii am putut scrie, însă când l-am întrebat pe Laurenţiu dacă vrea s-o recite cu mine şi dacă l-ar deranja să rostească obscenităţi, el mi-a zis ceva de genul „mă las pe mâna ta, tu compune, noi citim, orice ar fi!”

Atât mi-a trebuit, am „inventat” şi-o costumaţie... adică ne-am îmbrăcat cu haine femeieşti, luate de pe la mama. Două colege, Cristina şi Francesca ne-au şi machiat sau... mă rog, boit pe meclele noastre tâmpe, ba chiar am compus şi un intro citit de Francesca. Şi totul de la o amărâtă de propoziţie creată hlizindu-ne la sală!