Come back-ul

Anii au trecut, eu am mai făcut o singură poezie despre o persoană anume, poezie pe care n-am s-o pun aici, poezie pe care eu o consider în top 3 cele mai bune compuse de mine, poezie care depăşeşte „Luceafărul” lui Eminescu la numărul de strofe, dar o voi adăuga ulterior într-o manieră de remake, eliminând prenumele de persoane, şi asta într-un viitor apropiat!

După care m-am lăsat de micile scamatorii din condei, m-am apucat să practic Aikido, mi-am făcut o nouă gaşcă de distracţii şi... implicit a revenit nevoie de a „atinge” pe unul şi pe altul subtil şi sublim prin versuri.

Şi fluviul de idei şi rime a început să curgă... tocmai se termina un an foarte dificil din toate punctele de vedere pentru mine şi făcusem şi o prostie să bag banii în ceva [dar vom mai vorbi despre asta] şi poate a fost o refulare, modul meu de a mă răcori.