Poveste de poveste

Am mai găsit o chestie făcută acum mulţi ani, nu mai ştiu exact când, undeva prin 2006, ceva de genul ăsta, era un fel de prim capitol.

Poveste de poveste

A fost odată ca niciodată, că de eu n-aş fi, sigur nu s-ar povesti, pe când se potcovea puricele numai la piciorul… important cu un prezervativ de duzină şi pe când poveştile se amestecau de nici dracu nu le mai pune în ordine.

Cică era Scufiţa Roşie, care era o rapandulă de 2 bani şi care trăia la marginea pădurii cu maică-sa. Şi cunoştea ea fiecare colţişor din pădurea asta pentru că nu exista copac pe lângă care ea să nu şi-o fi tras-o vreodată sau lângă care să nu fi îngenuncheat pentru o muie mică, în general făcute ursului şi lupului care erau cei mai puternici din pădure de când murise leul, regele animalelor.

Şi ca să ne ţinem un piculeţ de poveste, într-o dimineaţă îi zice mă-sa:

-   Du-te fă la bunică-ta să-i duci 2 checuri cu cianură că baba dracului nu mai vrea să cotizeze din banii de pensie, ea are 20 de mile pensia şi noi, de când a murit tac-tu, ne chinuim numai cu salariul meu de prostituată care nu depăşeşte niciodată 8 milioane. O omor şi-i vând casa, proasta dracului!

-   Haide măi mamă, că bunicuţa e o drăguţă, spre deosebire de alte bunicuţe ca ea la 53 de ani, este aşa de atentă cu mine şi mă face să mă simt bine de câte ori mă duc pe la ea, cum se poate să o omorâm?

-   Hai-hai, nu mai comenta, ia coşuleţul şi mişcă-ţi bucile la ea, ai grijă să nu te prindă lupul şi să te fută şi să te întorci acasă înainte de ora 8 seara că o să pierzi telenovela şi iar mă pui să ţi-o povestesc şi ştii că nu prea mă pricep să dau din gură!

-   Ştiu mamă, tu mai bina dai cu gura!

-   Ia vezi, nu fii obraznică!

Acum ce să facă Scufiţa Roşie, să şi-o ia în gură cu mă-sa? Nu, ea fiind o fată ascultătoare, s-a îmbrăcat cu fustiţa ei roşie cu care se plimba mereu prin pădure, pentru că era uşor de ridicat la o adică, fără chiloţei, a luat coşuleţul şi-a plecat spre casa bunicii cântând.

Şi după ce merse ea prin pădure vreo juma’ de oră, pe cărare apare Prâslea cu un coş plin cu mere de aur.

-   Ce faci fa, muisto?

-   Bine, labagiule!

-   Un’ te duci?

-   La bunica s-o otrăvesc!

-   Cum aşa?

-   Păi, uite, nu mai vrea baborniţa să presteze cu bani din pensie şi îi duc două checuri cu cianură!

-   Ce bine că ne întâlnirăm, uite, am şi eu un măr de aur special: e inoculat cu Ebola şi o să se chinuiască şi mai mult baba! Îl vrei?

-   Nu mersi, măi Prâslea, că ştiu ce o să-mi ceri pe el şi abia mi-a trecut ciclul şi nu vreau!

-   Hai fă proasto, dacă nu-l foloseşti pe bunică-ta, măcar îl iei pentru mă-ta şi scapi şi de ea!

Stătu Scufiţa Roşie şi se gândi şi se hotărî să accepte. Prâslea, care deja saliva şi-o împlântă bine între coapsele Scufiţei şi se simţi bine pentru… 30 de secunde, că suferea de ejaculare precoce.

Apoi o lăsă pe Scufiţă să-şi continue drumul. Aceasta tot ţopăi prin pădure până se întâlni cu… Mutulică şi ceilalţi şase pitici. Erau săracii obosiţi ca vai de ei!

-   Ce-i cu voi, măi piticilor?

-   Uite tu, Scufiţo, ne-a izgonit din casa noastră târfa aia de Albă ca Zăpada ca să îşi facă ea de cap cu prinţul ei saşiu. Că cică din cauza noastră nu poate să o facă şi ea pe unde îi place. Auzi tu Scufiţo, vrea să i-o sugă prinţului în bucătărie când face ăsta pâine prăjită lângă aragaz. Şi se intimidează de noi!

-   Deh, eu ce să zic acum, o avea şi fata dreptate! Şi ce faceţi cu căruţa asta?

-   Păi, am împrumutat-o de la Rilă-Iepurilă şi am făcut deja un drum cu mobila, căci ne mutăm la vărul nostru Liliput, ştii tu care, cel cunoscut de toată suflarea din pădure pentru că ştie să dea limbi tuturor gagicilor.

-   O-ho-ho, vă mutaţi la Liliput? O să vin şi eu să vă vizitez. Şi acum?

-   Ne întoarcem pentru a doua oară ca să ne luăm restul de lucruri!

Cum ei erau vecini cu bunica Scufiţei au luat-o şi pe ea în căruţă. Au luat-o… fiecare de câte două ori, şi normal şi oral, şi nici n-au simţit când a trecut timpul. Numai Scufiţa Roşie era cam debusolată că nu mai ştia cui îi vine rândul şi cum! Şi s-au trezit că ajunseră la destinaţie.

Scufiţa se dădu jos din căruţa, îşi lăsă rochiţa în jos şi mulţumi piticilor pentru că… au luat-o şi pe ea până la casa bunicii. Piticii intrară în casa lor, Scufiţa traversă strada şi intră alături, la bunică-sa. Deschise uşa, intră, o trânti cu putere şi spuse:

-   Săr’na bunicuţo, ce faci?

Nu primi nici un răspuns.

-   Iar doarme baborniţa! Hei, fă bunico, unde pula mea eşti?

Intră în dormitor şi ce să vezi? Vraişte totul în dormitor: uşile de la şifonier smulse din balamale, haine răvăşite pe pat, lampa de pe noptieră spartă. Speriată, Scufiţa se duse în bucătărie. Acolo trona pe masă un ditamai biletul scris cu marker mov: PENTRU SCUFIŢA ROŞIE. Îl luă cu mâna tremurând şi îl despături: Scufiţo, sunt Zmeul de pe munte, pentru că acum 2 săptămâni nu ai vrut să mă sugi şi pe mine la cocoşel că ai zis că-mi miroase, ţi-am răpit bunicuţa ta atât de dragă. Dacă vrei să o mai vezi în viaţă vino sus pe munte la casa mea să negociem. Vino singură, altfel o omor. Nu anunţa Poliţia sau trupele DIAS că o omor!

-   Aoleu, începu Scufiţa să ţipe ieşind afară din casă cu biletul în mână, săriţi oameni buni, mi-au răpit-o pe bunicuţa!

Piticii care cărau şi restul de mobilă lăsară totul baltă şi alergară la Scufiţa, apăru şi Albă ca Zăpada care se ştergea cu mâneca tricoului la gură de spermă şi imediat se mai adunară vecinii de primprejur: Făt Frumos, Rilă Iepurilă, Moş Martin, Capra cu cei trei iezi ai ei şi Vulpea cea Şireată.

-   Ce s-a întâmplat Scufiţă Roşie?, spuse Capra, căreia Scufiţa îi era tare dragă.

-   Uite ce mi s-a întâmplat, spuse Scufiţa, arătându-le tuturor biletul de la Zmeu!

-   Ptiu, fir-ar el să fie de bulangiu, ăsta nu se mai satură odată de făcut rele oamenilor cumsecade din satul nostru, spuse revoltat Moş Martin!

-   Părerea mea este să anunţi totuşi Poliţia şi să nu te duci aşa de una singură pe munte, spuse Vulpea cea Şireată!

-   Are dreptate Vulpea, Scufiţo, grăi şi Albă ca Zăpada, noi te înţelegem că ţi-i dragă bunicuţa, însă ar fi sinucidere curată să te duci singurică pe munte. Măcar ia-ţi un tovarăş de drum. Eu ţi l-aş da pe Prinţul meu, însă am nevoie de el zilele astea că sunt foarte excitată şi m-am săturat de vibrator!

-   Cum Scufiţo, că mai adineauri abia aşteptai să-i faci felul, spuse şi Prâslea, care se alăturase mulţimii!

-   Nu eu, mama m-a trimis s-o omor pe bunicuţa, mie îmi este dragă bunicuţa, de la ea am învăţat să sug pula şi de fiecare dată când mă duceam la ea îmi dădea nişte limbi în pizdă de aveam orgasm multiplu.

-   Aha, de aia tot veneai tu la câte 2-3 zile la bunicuţa, se băgă în vorbă şi Lupul cel Sur care era sectorist şi văzuse mulţimea adunată şi venise şi el. Mda, ăsta este într-adevăr un motiv bun să mergi s-o salvezi pe bunicuţa! Dar să nu te duci singură!

-   Păi şi cu cine să merg, credeţi că vrea să vină cineva cu mine, mai ales că am de trecut prin cele Trei Păduri?

-   Da, şi noi copiii nu avem voie să ne avântăm în pădure, spuse Iedul cel Mijlociu, este periculos.

-   Uite Scufiţo, merg eu cu tine, vorbi Capra care avea de mult timp ceva de împărţit cu Zmeul, căci acesta îi furase în tinereţe ceva de preţ: virginitatea!

-   Îţi mulţumesc din tot sufletul, dragă Capră, rosti cu lacrimi în ochi Scufiţa, îţi voi rămâne veşnic îndatorată!

-   Mamă, mamă, rosti Iedul cel Mic, nu pleca, dacă te pierdem şi pe tine, ce ne facem noi trei fraţi orfani?

-   Nu iezii mamei, vecinii vor avea grijă de voi, vă veţi duce în continuare la şcoală, vă va duce Lupul cel Sur, mâncare vă va găti doamna Rilă şi veţi vedea că va fi bine!

-   Sigur, sigur, spuse Rilă Iepurilă, deşi nu-i prea convenea, pentru că băieţaşul lui, Iepurică, nu prea se înţelegea cu Iedul cel Mare şi acum avea patru copii pe cap în loc de unul singur!

-   Vom avea grijă cu toţii de ei, puteţi conta pe noi, spuse şi Făt Frumos, care până atunci tăcuse!

-   Vedeţi iezii mamei, şi dacă se întâmplă ca pe timpul nopţii să aveţi probleme cu vreun călător răufăcător, am să vă învăţ un cântecel şi să deschideţi uşa numai când l-oţi auzi.

-   Care, care? întrebară iezii toţi într-un glăscior.

-   Trei iezi cucuiaţi / Uşa mamei descuiaţi / Şi să nu fiţi despuiaţi / Că vă fut pân’ veţi fi laţi!

Acestea fiind zise, Prinţul o sună pe mama Scufiţei că avea credit şi îi spuse toată tărăşenia rugând-o să stea liniştită şi încrezătoare că fata ei va duce la bun sfârşit călătoria pe care avea s-o înceapă. Apoi Scufiţa se duse acasă la Capră, urmând ca a doua zi dimineaţă să pornească în marea expediţie.

Peste noapte, Iedul cel Mare care era la pubertate, intră pe furiş în camera Scufiţei şi, cu riscul de a-l prinde mă-sa, o rugă pe aceasta să îl iniţieze în ale sexului, amintindu-i că e ultima ei şansă să se fută, că a doua zi urma să plece pentru cine ştie câte zile pe munte şi nu va mai avea parte de aşa ceva! Recunoscând că are dreptate, Scufiţa îl luă la o partidă bestială de sex şi, după ce îi supse pula încât ăsta se urcă pe pereţi de plăcere şi îl învăţă să o lingă în pizdă, îi arătă ce înseamnă aia „să te fuţi” şi îl lăsă să o penetreze întâi încet, apoi îl învăţă cum să pompeze din ce în ce mai tare, încât până la urmă reuşi chiar să aibă un semi-orgasm, iar Iedul cel Mare spre dimineaţa adormi de epuizat ce era.

Dis de dimineaţă, întregul cartier se adună la poarta Caprei cu merinde de drum, fiecare după puterea lui: Piticii aduseră nişte portocale şi grefe, Albă ca Zăpada apăru cu 2 calupuri brânză şi 20 de lipii fierbinţi, Făt Frumos veni cu 2 sticle de Cola şi 3 de Prigat, Rilă Iepurilă cu plăcintă cu morcov, specialitatea nevestei lui şi prăjitură cu mere, Moş Martin cu un baton de salam şi o sacoşă plină cu roşii proaspăt culese chiar în dimineaţa aceea din grădină, Vulpea cea Şireată nevrând să fie mai prejos veni cu o găină şi-o raţă ce le furase din satul vecin şi le preparase cum ştiuse ea mai bine pe cuprinsul întregii nopţi, iar Prâslea apăru cu nişte ardei, salată, castraveţi, 2 sticle de lapte şi 5 suluri de hârtie igienică.

-   Vă mulţumim tuturor din suflet, rosti înduioşată Capra, dar cum credeţi voi că le vom căra pe toate în rucsac?

-   D’apăi ce credeai, surioară dragă, apăru şi Lupul cel Sur, că te las aşa la ananghie? Iată că ţi-am adus motocicleta mea cu ataş, că doară ai carnet, voi două staţi pe motocicletă şi în ataş punem bunătăţurile.

-   Aşa da vecini, spuse cam somnoroasă după noaptea avută Scufiţa, nu o să vă dezamăgim şi-l vom birui pe Zmeul de pe munte!

-   Uraaa, în voi ne este speranţa, începu să ţopăie Iepurică, însă să aveţi grijă să păstraţi ceva de-ale gurii să daţi păzitorului Mării de Foc, după ce treceţi de cele Trei Păduri.

-   Mic-mic, dar uite că ştie şi are dreptate, recunoscu Vulpea cea Şireată.

-   Şi acum să ne luăm rămas bun de la voi, zise Capra. Dar unde mi-e Iedul cel Mare?

-   Ştii, dragă Capră, îi şopti Scufiţa Roşie, azi-noapte l-am iniţiat în ale sexului şi m-a luat valul şi l-am cam epuizat, aşa că doarme, nu cred că ar fi nimerit să-l trezeşti!

-   Îţi mulţumesc, Scufiţă Roşie, chiar voiam pe drum să te rog când ne întoarcem să-l iniţiezi şi pe el, că sărăcuţul e tare timid şi retras şi să ştie şi el ce e de făcut! Îţi mulţumesc încă o dată!

-   Ei, ne luăm rămas bun de la voi şi sperăm să ne întoarcem biruitoare, spuse Scufiţa Roşie, aşezând şi ultima plasă cu bunătăţuri în ataşul motocicletei Mobra pe care le-o dăduse Lupul cel Sur.

-   Mergeţi cu bine şi vă ţinem pumnii, rostiră toţi vecinii într-un glas.

Şi se urcară ele pe motocicletă şi demarară în trombă.