Capitolul XIX ~ Să Vâslim!

Capitolul XIX

Să Vâslim!

Barca era pe malul lacului. Niciunul dintre prietenii noştri parcă nu avea curaj să o împingă în apă. Sau mai bine-zis gheaţă! Pentru că lacul era pe trei sferturi îngheţat.

Era un lac mare, pentru că nu se vedea capătul celălalt. De fapt, abia se vedea în zare insuliţa, insula Yalsi. Nu prea desluşeau bine insula pentru că era ceaţă. Însă aici la mal, erau bucăţi de gheaţă care pluteau prin apă. Şi lucrul care îi făcuse pe toţi să nu prea îndrăznească să împingă barca în apă era faptul că din apă şi din gheaţă ieşeau aburi.

Avazak se apropie de mal, se aplecă şi apropie aripa de apă, însă o retrase imediat suflând asupra ei.

-      Frige destul de tare, spuse acesta terminând de suflat.

-      Cum facem?, întrebă nedumerită Piticuţa.

-      Eu propun aşa, spuse Kirpi. Împingem barca pe apă aproape toată, apoi vă urcaţi cu toţii şi eu vă împing, pentru că eu nu merg cu voi. Apoi vă apucaţi şi vâsliţi!

-      Cu ce să vâslim?, întrebă nedumerit Aiurilă.

-      Cred că cu astea, spuse Muşcăciosu şi sări în barcă.

Într-adevăr în barcă erau aşezate pe fundul acesteia patru vâsle. Nimeni nu le observase.

-      Cine le-a făcut?, întrebă Avazak.

-      Eu le-am cioplit pentru voi, spuse Kirpi.

-      Când?, întrebă Singurel.

-      Aseară, după ce aţi adormit cu toţii. Eu dorm foarte puţin şi m-am gândit să vă ajut să mai câştigaţi timp, aşa că m-am întors la barcă şi am cioplit vâslele.

-      N-am auzit absolut nimic, spuse Muşcăciosu. Şi eu dormeam în pragul uşii.

-      Păi eraţi foarte obosiţi, îi răspunse Kirpi. De fapt când m-am întors spre dimineaţă şi am intrat pe uşă ai mormăit prin somn, însă nu te-ai trezit.

-      Mai e nevoie să-ţi mai mulţumim încă o dată pentru tot ajutorul pe care ni l-ai dat?, spuse Piticuţa.

-      Cu multă plăcere, îi răspunse Kirpi şi se înclină aşa cum făcuseră Marziel şi toţi bursucii.

-      Atunci haideţi să vâslim spre Yalsi, spuse Avazak.

-      Eu voi rămâne aici cu Kirpi, spuse Alcul. Nu are rost să merg cu voi, nu am cum să vă ajut într-o eventuală luptă cu Hoof şi cu Ibecşii.

-      Aoleu, aproape că am şi uitat de ei, spuse Singurel. Va trebui să ne pregătim temeinic. Sper să nu îi întâlnim!

-      Slabe şanse, îl descurajă Muşcăciosu.

Avazak, Singurel şi Aiurilă împinseră barca pe gheaţă, cu mare atenţie să nu calce vreunul în apă şi să se frigă. Îşi luară rămas bun de la Alcul şi de la Kirpi. Piticuţa îl îmbrăţişă pe Alcul cu mare drag. Apoi se urcară în barcă. Ultimul care păşi în barcă fu Avazak. Kirpi se opinti şi împinse barca pe apă. Apoi rămase în aşteptare. La fel erau şi cei din barcă, încercau să nu mai facă niciun zgomot. cu toţii îşi ţineau respiraţia. Aşteptară aşa un minut apoi răsuflară uşuraţi. Nu se întâmplase nimic cu barca, semn că lemnul de ukpa chiar rezista la fierbinţeala gheţii.

Kirpi le făcu semn cu mâna, alcul necheză şi el, apoi se întoarseră şi plecară spre casa lui Kirpi.

Fiecare din cei patru prieteni avea câte o vâslă în mână. Piticuţa şi Singurel stăteau în faţă, Muşcăciosu la mijloc, iar Aiurilă şi Avazak în spate. Vâsleau toţi în acelaşi timp şi cu mare grijă.

-      Să nu ne grăbim, spuse Piticuţa. N-aş vrea să se rupă vreuna din vâsle.

-      Nici nu trebuie să ne grăbim, îi răspunse Avazak. Trebuie să înaintăm încet şi cu mare atenţie ca să nu spargem barca de bucăţile de gheaţă. O fi lemnul rezistent, însă nu cred că rezistă la infinit.

Cei cinci prieteni rămaşi în barcă înaintau încet pe lac. În jurul lor se aflau sloiuri de gheaţă, mai mici sau mai mari. Dacă scoteai mâna din barcă şi o ţineai puţin deasupra apei începea să te ardă. Cu toţii vâsleau în tăcere şi probabil că fiecare dintre ei se gândea la faptul că dacă s-ar fi întâmplat ceva cu barca, nu ar mai fi avut scăpare. Într-un târziu, Avazak rupse tăcerea.

-      Trebuie să ne gândim când ajungem pe insulă cum vom găsi mai repede Comoara Negăsită. Insula nu este foarte mare.

-      Eu propun să ne împărţim în două echipe şi astfel vom căuta mai repede, spuse Piticuţa. Doar aşa vom găsi cât mai repede comoara şi cutia cu harta dinăuntrul ei.

-      E şi asta o idee, spuse Singurel, însă mă îngrijorează faptul că Hoof şi cei câţiva Ibecşi rămaşi în viaţă sigur ne vor pune beţe în roate.

-      Vom vedea la momentul potrivit, spuse Aiurilă. Îi vom învinge ca şi data trecută.

-      Uite unde era viteazul, spuse Muşcăciosu căscând din mijlocul bărcii.

-      Ia mai taci tu din gură, îi răspunse Aiurilă. Poate te arunc peste bord.

-      Încearcă numai, mârâi Muşcăciosu.

-      Iar începeţi?, strigă Piticuţa la ei. Mereu vă împungeţi, de parcă aţi fi doi tăuraşi!

-      Deja se vede insula, ne-am apropiat de ea, spuse Avazak. Ceaţa s-a risipit, însă...

-      Însă ce?, întrebă Singurel. Şi ţie ţi se pare că e prea multă linişte?

-      Exact!, îi răspunse Avazak. Nicio pasăre, nicio insectă, niciun animal. Nu se vede nimic. Prea multă linişte!

-      Acum n-avem ce face, trebuie să vâslim înainte până ajungem, fu de părere Piticuţa.

-      Asta aşa este, o aprobă Aiurilă. Însă când ajungem lângă mal, o să trebuiască să vâslim un pic mai repede.

-      De ce?, interveni Muşcăciosu. Vrei să zburăm?

-      Nu, deşteptule, se schimonosi Aiurilă la el. Trebuie să vâslim mai repede ca să ne luăm avânt să prindem viteză. În felul ăsta barca va înainta şi pe nisip şi vom coborî direct pe nisip. Altfel cum vrei să coborâm? Te dai tu jos în apă şi tragi barca pe uscat?

-      Da, bine, ai dreptate, spuse Muşcăciosu plecând capul.

Şi chiar aşa făcură. Când erau aproape de mal se înţeleseră din priviri şi deodată toţi patru începură să dea mai repede din vâsle. Barca prinse viteză şi înaintă pe nisip. Piticuţa sări prima din barcă, urmată de Muşcăciosu şi Singurel. Ultimii care coborâră fură Aiurilă şi Avazak.

-      Am scăpat cu bine!, spuse răsuflând uşurat Singurel.

-      Să punem vâslele în barcă, o să avem nevoie de ele la întoarcere, spuse Aiurilă.

-      Asta dacă vă mai întoarceţi!, se auzi o voce din tufiş.

Tufişul se mai mişcă puţin apoi de după el ieşi Hoof însoţit de doi Ibecşi înarmaţi cu suliţe.