Capitolul III ~ Pregătiri de Drum

Capitolul III

Pregătiri de Drum

Ce bucurie pe capul lor! Nici nu ştiau cum să-şi îmbrăţişeze părinţii mai repede pentru că le dăduseră voie să plece.

-      Ce bine, iar mergem acolo, iar putem vorbi cu Buhu-Hu, spuse entuziasmată Piticuţa, poate o întâlnim şi pe Mărita Jhinerre!

-      Păi mergem la ea, spuse Singurel, nu are cum să nu ne primească!

-      Ce luăm cu noi? veni ca o lovitură întrebarea lui Ariurilă.

-      Cum adică ce luăm? întrebă Singurel după o pauză de câteva secunde.

-      Păi... ce luăm? Facem bagaje sau cum? se explică Aiurilă.

-      Un rucsac acolo, nu cred că e necesar mai mult de atât! îşi dădu Singurel cu părerea.

-      La asta mă gândeam şi eu, îl susţinu Piticuţa.

-      Atunci hai fiecare la casele noastre şi ne întâlnim aici peste o oră, spuse Aiurilă.

-      Nu sunt eu prea convinsă că e bine, dar..., mai spuse mama Piticuţei ridicându-se de pe scaun, ceea ce făcură după aceea unul câte unul.

Se îndreptară spre uşă şi o deschiseră. În prag stătea Muşcăciosu cu limba scoasă şi dând din coadă fericit.

-      Cu el ce facem? întrebă atunci Piticuţa. Îl luăm cu noi?

-      Păi, îl luăm, cum să nu-l luăm, spuse Aiurilă.

-      Fără el nu e trupa completă, râse Singurel. Muşcăciosule, du-te şi fă-ţi bagajele, că plecăm!

Acesta începu să se învârtă pe loc, apoi o zbughi în grădină.

-      Ăsta să vezi că dezgroapă oase, astea sunt bagajul lui, spuse râzând Piticuţa.

-      Ne vedem în curând, spuse Aiurilă şi coborî treptele prispei.

Piticuţa cu părinţii ajunseră repejor acasă, iar mama Piticuţei începu:

-      Îţi iei rucsacul acela roşu, da? Să nu uiţi să iei un pulover mai gros. Sau nu, mai bine ia o geacă, să nu-ţi fie frig!

-      Mamăăăă, ştiu ce să pun şi nu pun multe că cine ştie ce ne aşteaptă acolo!

-      Păi tocmai de aia, replică mama Piticuţei, dacă plouă? Să ai încălţări de schimb! Şi tricou! Şi şosete!

-      Hei, nu te teme! veni tatăl Piticuţei lângă soţia sa punându-i mâna pe umeri. Totul o să fie bine, nu te mai agita atât!

Vocea calmă a soţului ei o mai potoli pe aceasta. Se duse în bucătărie să încropească nişte sendvişuri pentru drum, timp în care Piticuţa fugi la ea în cameră, puse în rucsac ce consideră ea necesar şi coborî repede jos.

-      Uite, ai şi patru sendvişuri, îi dădu mama o punguţă. Dacă nu mai încap în rucsac, ia-le în mână!

Piticuţa deschise gura să spună că le bagă în rucsac, dar imediat se gândi că dacă va spune asta, mama va considera că nu a pus destule în rucsac şi iar vor începe tratative legate de şosete, tricouri şi pulover. Aşa că luă punguţa cu sendvişuri în mână.

-      Cam asta e, am plecat şi ne vedem! spuse rece Piticuţa.

-      Vino la mama să te îmbrăţişeze!

-      Of, bine, acceptă Piticuţa, dar n-o să lipsesc mult.

-      Multă baftă! rosti şi tatăl Piticuţei, după care aceasta ieşi pe uşă.

Aiurilă împreună cu părinţii lui ajunseră şi ei acasă, iar mama începu să-i îndese în rucsac de toate până îl burduşi de tot. Apoi se duse la bucătărie să-i pregătească ceva de mâncare pentru drum.

-      Bine că s-a dus în bucătărie, spuse oftând Aiurilă către tatăl lui, păi dacă iau rucsacul ăsta pic jos. Mă duc să mai scot din el!

-      Dacă te prinde, jar mănânci, îi spuse râzând tatăl.

-      Lasă, că ştii ce? N-o să fiu acasă! spuse şi Aiurilă zâmbind. Oricum am de scos multe şi mai bag eu câte ceva în rucsac.

-      Hai, fugi repede, că acuşi termină de făcut pacheţelul.

Aiurilă urcă sus şi în nici două minute coborî. Văzu că mama nu ieşise din bucătărie şi răsuflă uşurat. Imediat ce mama ieşi, nu mai aşteptă ca aceasta să spună ceva sau să observe cum că rucsacul „slăbise” şi luă pacheţelul, o îmbrăţişă, apoi îşi îmbrăţişă tatăl care era amuzat de situaţie şi ieşi pe uşă.

-      Drum bun şi aveţi mare grijă! mai apucă Aiurilă să audă vorbele mamei.

În tot acest timp nici Singurel nu fu mai prejos. Îndesă câteva chestii în rucsac, apoi îl perie pe Muşcăciosu care se scuturase el, dar tot plin de praf era, apoi se duse în bucătărie să îşi ajute mama care, de asemenea, pregătea ceva pentru drum. O văzu lăcrimând!

-      Ce-i mamă? Hai, nu mai plânge, o să fie bine!

-      Te-am pierdut o dată, începu mama printre sughiţuri, şi nu a fost uşor. Am stat ca pe ghimpi! Şi n-aş vrea să te mai pierd încă o dată!

-      Păi nu m-ai pierdut mamă, sunt aici, doar că am lipsit puţin, încercă Singurel s-o calmeze. Şi la fel şi acum, lipsesc puţin!

-      Bată-te să te bată, cum răstălmăceşti tu totul, spuse mama ştergându-se la ochi. Uite aici ceva de drum să nu vă apuce foamea!

-      Mersi mamă! Şi stai liniştită, nu se va întâmpla nimic!

Ieşiră amândoi din bucătărie, tocmai când Piticuţa şi Aiurilă intrau pe uşă.

-      Totul e gataaaaa! spuse entuziasmat Aiurilă.

-      Şi eu sunt cam gata, îi răspunse Singurel.

-      Atunci să ieşim şi... dar staţi, cu ajungem acolo?

Întrebarea Piticuţei era cât se poate de bună. Nimeni nu se gândise la metoda de a ajunge iar dincolo.

-      Iar ne băgăm în groapă? întrebă Aiurilă. Păi degeaba mi-am luat lucruri curate că se vor murdări în drumul spre jos.

-      E într-adevăr o dilemă, spuse Singurel îngândurat. Hai să ieşim afară, poate ne ghidează Buhu-Hu.

-      Dacă nu, putem încerca în pădure unde a fost ceaţa aia, când am revenit, îşi dădu Piticuţa cu părerea. Mai bine să îndur frigul de pe munte, decât alunecatul prin pământ!

Ieşiră toţi trei afară şi urmaţi de Muşcăciosu se îndreptară spre copac. Buhu-Hu se uită la ei nepăsătoare. Muşcăciosu lătră scurt, căci o recunoscuse şi el.

-      Buhu-Hu, spuse Singurel, acum ce facem? Cum mergem, cum ajungem dincolo?

Nici nu termină bine întrebarea că Buhu-Hu îşi luă zborul spre pădure.

-      Hai după ea, spuse Piticuţa.

-      La revedere, mamă! La revedere, tată!

-      Aveţi grijă de voi şi să vă întoarceţi cu bine! mai apucară să audă vocea mamei.