În afara faptului că Adina, o colegă de-a ei, ele fiind clasa a X-a, plus doi colegi de a IX-a au învăţat prostia asta :) pentru concurs, au mai adăugat o strofă şi jumătate la final, de fapt e o înregistrare pe telefon ca şi cum Procopiu i-ar apela, ultimul vers fiind spus de către toţi, care ies în fugă de pe scenă.
Iar primele două strofe sunt recitate fiecare vers al fiecărei strofe de alt elev, în ordinea cum intră ei după aceea în rol.
Şi... culmea... a şi câştigat şi îi trimite pe 01-03 iunie la Vatra Dornei la faza finală. Ieri a venit Adina la mine s-o ajut să mai mânărim oleacă pe unde nu părea chiar ca lumea şi nu suna frumos, plus că am şi adăugat câteva strofe în plus şi am încercat să-i dăm un alt final.
Mai jos pun primele două strofe cum au fost citite, plus strofa şi jumătate de la final, urmând ca mâine să pun poezia modificată şi să vă şi spun unde apar modificările.
1. În grădina geniilor e
linişte mare
Şeful tuturor s-a dus la culcare
Nu cred că era moment mai oportun
Ca din întâlnire să iasă ceva bun
|
|
2. Era inevitabil ca aceşti
fizicieni
Mari oameni de ştiinţă şi sobri cetăţeni
Să nu se laude cu toţi cu ce-au inventat
Şi cu ce lumea-ntreagă cei patru au
marcat
|
|
39. Alo, Procopiu sunt, nu vă speriaţi
Obişnuiam cândva să fim fraţi
De ce-mpotriva mea voi v-aţi pornit
Ce v-am făcut, cu ce v-am greşit?
|
|
40. Oricum, n-am timp, sunt plecat din localitate
Am încurcat-o, frate!
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu