La mine nu există gri

Mda, e o afirmaţie tâmpită, asta înseamnă că nu faci compromisuri. Fac, că doar om sunt şi eu (oare?), însă în anumite ocazii nu fac şi nu există „hai să ne cotim”.

Dacă întrebi o sută de fete: „Ce urăşti tu la un băiat? Fă-mi te rog un top 3!”, sigur peste 95 din ele vor pune pe una din cele trei poziţii „minciuna”. De ce? Oamenii mint încontinuu! Sau n-aţi văzut / citit Pinnochio? Şi minciunile pot fi bune, ca atunci când îi spui prietenei că mai întârzii că te ţine şefu şi tu de fapt te duci să cumperi un buchet de flori sau un cadou că e cine ştie ce aniversare. E minciună? Este! E bună / într-un scop nobil? Este!

Pe mine nu mă deranjează minciuna, mă deranjează în special oamenii care uită, uitucii, chiar nu înţeleg, nu spun că eu nu uit niciodată, spun doar că am o memorie foarte bună. Şi aici vor interveni unii care vor spune că au o viaţă mai agitată decât a mea şi de aia uită. Din contră, eu zic că neuitatul ăsta îţi ţine creierul în priză şi nu ajungi dracului sclerozat să nu mai ştii unde ţi-ai pus cana să bei apă sau telecomanda.

Legat de asta mă deranjează delăsătorii, nepăsătorii, dezordonaţii, ăia de genul „lasă-mă să te las”, că dacă au uitat să facă ceva nu mai contează facem mai târziu. Mai târziu s-ar putea să te trezeşti că nu mai dă nimeni doi bani pe tine şi decât să-ţi ceară ajutorul, te evită. Şi în această categorie sunt şi cei care au anumite responsabilităţi, indiferent că acestea sunt faptul că trebuie să plăteasca o taxă, o factură, ceva, fie că aceasta este aceea că ei caută să se strecoare pentru a înainta, fără să merite acel upgrade, acel rang, acea funcţie şi după ce au obţinut-o îi doare în cot, nu îşi asumă responsabilităţile, îşi bagă picioarele şi când le atragi atenţia sau le ceri ajutorul îţi întorc spatele, ba se mai şi laudă şi sunt superiori „bă, ai grijă cu cine vorbeşti, uite cine sunt eu!” Sau ăia care nu au grijă de a fi curaţi / ordonaţi, măcar aşa de bun simţ, şi nu ştiu dacă au făcut una sau alta, nu-i interesează dacă au făcut acel lucru şi pierd o grămadă de timp să găsească anumite chestii când ar putea să aibă o ordine şi să-şi uşureze viaţa

Şi a treia categorie aşa mai majoră sunt ăia care te ajută, dar nu te ajută. Adică pe de o parte te ajută, te susţin, sunt acolo trup şi suflet „da mă, lasă, faci bine, e bine ce faci”, iar pe altă parte „lăsaţi-l mă, că e cu capu’, vorbeşte şi el acolo, nu-l băgaţi în seamă!” Atunci de ce să te zbaţi dacă nu eşti apreciat cu adevărat?

Şi atunci de ce să încerci tu să avansezi? Lasă că sunt o grămadă de doritori de funcţii înalte doar cu numele, vezi-ţi tu de treaba ta, capătă respectul altora pentru ceea ce eşti şi ce faci şi dă-i în căcat pe labagii ăia care chipurile îţi sunt superiori. Doar chipurile, că ştiu toţi cine sunt ei şi ce le poate pielea şi că sunt vai de capul lor!

Însă şi mila şi pomana asta sunt o formă de a atrage oamenii!

Aşa că la mine nu este gri, nu e cale de mijloc, ori eşti OM şi eşti săritor, bun şi respectuos, ori... am băut azi apă, aşa că pot produce salivă să-ţi bag o flegmă pe meclă!

Tupeu de băşicaţi

Vine Revelionul!

Pentru că nu se mai poate face ca şi anul trecut la mine, deoarece vom depăşi numărul de 24 de persoane, am căutat un local care să ne închirieze spaţiul, dar fără meniu, că la meniurile servite de localuri, ba poate nu îţi place una, ba nu e pe gustul tău ce se bea, etc.. Aşa... noi plătim închiriatul şi la mâncare şi băutură ne ocupăm noi şi luăm astfel încât să îndeplinim gusturile tuturor, că doar toţi dau bani şi trebuia să-i mulţumim pe toţi.

Printr-un coleg de la sală, am găsit localul, am vorbit cu patronul, ba i-am şi plătit deja. Ne-a pus în vedere că dacă se sparge ceva se plăteşte pe loc, dacă cineva ia ceva de la bar să plătească pe loc şi... un număr de maxim 30 de persoane, deşi acolo încap lejer 50. Barul lui, regulile lui, le respectăm. Am fixat o sumă de 110 lei / persoană din care cam 45-48 înseamnă partea de închiriere, restul... haleală şi băuturi!

Şi cum omu’ a spus 30 de persoane, normal mi se pare ca primul venit, primul servit, primii 30 care plătesc, ăia sunt. Dar stai că avem talentaţi printre noi care, în afara faptului că nu fac nimic şi nu se zbat, mai au şi pretenţii. E scump frăţică, auzi, cum 110 lei? E mult, e sumă mare! Foarte bine, fă acasă Revelionul cu un pahar de apă, dar ai grijă să nu uiţi robinetul deschis că se adună la apometru şi plăteşti mult!

Şi mai este altă categorie care spune... păi stai, eu nu beau aia, mie nu-mi place ailaltă, nu se poate să dau mai puţin? Nu, nu se poate, vreţi liberté, egalité, fraternité, păi aşa să fie. Nu e problema mea că tu eşti vegetarian şi mănânci iarbă, la fel cum nu e problema mea că tu nu bei alcool sau bei orice alcool excepţie făcând tăria.

Dacă vrei să vii, plăteşti, că e o seară specială în care ne distrăm cu toţi. Sau dacă nu-ţi convine, apucă-te tu data viitoare să organizezi un Revelion sau orice altă aniversare/petrecere şi să vezi dacă e greu sau cât de greu e şi cum răzbeşti să iei banii de la toţi şi să-i mulţumeşti pe toţi şi după aia mai vorbim. Că aşa fiecare se dă deştept dar... nefăcând nimic, doar comentând.

Aşa că fac Revelionul cei care vor cu adevărat, nu că „da, vreau dar n-am acum bani, îţi dau mai târziu”. Mai târziu s-ar putea să nu mai prinzi loc în cei 30 care e limita. Dacă eşti în stare să te împrumuţi de bani pentru a-ţi cumpăra nişte pantaloni sau farduri sau... altele, atunci poţi să te împrumuţi şi pentru a da banii deRevelion la timp. Asta dacă vrei cu adevărat sa vii!

Aşadar... 110 lei / persoană, 30 de persoane, primele 30 de persoane şi cam atât. Cine vrea cu adevărat, vine! Cine nu... va vedea pozele şi filmele şi tare se va oftica!

FAZAN

Ieri m-am dus ca de obicei la antrenament cu 304. Am avut neplăcerea să realizez că unii bunici sunt chiar tâmpiţi şi îşi educă nepoţii greşit de tot.

M-am urcat eu şi m-am aşezat aşa pe ultimul scaun din spate, pe partea cu un rând de scaune. La vreo 3-4 staţii de mine s-au urcat un domn cu nepoţica care s-au aşezat lângă mine, pe ultimul rând de scaune pe partea cu două scaune.

Ca să treacă timpul, nepoţica s-a apucat să joace cu bunicul... FAZAN.

Simplul şi totodată celebrul joc care pentru copii este foarte bun că dezvoltă vocabularul, jocul ăla la care cel mai des cuvânt de închidere folosit este, evident, „restaurant”!

Şi se apucă să joace, nepoţica, o fată isteaţă de vreo 7-8 anişori... spune J.

Bunicul spune JI. Fata întreabă ce-i aia JI, bunicul răspunde că o apă. Bun, să zicem că acolo pe olteneşte râul Jiu poate i se spune Ji. E de iertat asta!

Fata spune JIU, urmează un schimb de cuvinte, nu l-am reţinut că stăteam să aţipesc şi-l aud pe bătrân ca Jiu ăsta e fluviu, după care se corectează că e râu. Ce bine de craiovenii ăştia, şi-au tras fluviu pe la ei!

Mă rog, continuă fata cu L, ca să iasă JIUL, deşi la jocul ăsta nu ai voie cu substantive articulate, dar... e mică, o înţelegem, o iertăm.

Apoi bătrânul trânteşte un M. Aşa, ce facem cu M ăsta? Şi omite L ăla şi fata nu că e L, el că e M.

Până m-am prins eu că bunicul în concepţia lui de FAZAN credea că fiecare pune câte o literă şi dacă nu mai ştii să pui o literă din care să poată ieşi un cuvânt eşti blocat. Că se spuseseră J I U M şi normal că de aici eu unul nu cunosc cuvinte care să înceapă cu JIUM. Şi bunicul îi atrage atenţia fetei că să nu se contrazică cu el, că el e în vârstă şi ştie mai bine şi să-l asculte dacă nu cumva vrea fetiţa să râdă copiii de ea când vor juca acest joc.

După care trânteşte frate tâmpenia, o întreabă dacă ştie ce-s alea JIUMĂRI! În momentul ăla mi-a sărit somnul şi-am ridicat capul de pe spetează. De când JUMĂRI a devenit JIUMĂRI? Sunt câteva cuvinte şi asocieri la care recunosc că nu m-am priceput niciodată şi n-o să le învăţ niciodată, dar... JIUMĂRI???

Cum ar fi... ca să nu trec peste asta, niciodată n-am ştiut când se scrie „o dată” şi când se scrie „odată”, bine c-am înţeles că acum se scrie legat indiferent de situaţie. Sau mai e aia cu „fi” şi „fii”. Nu le ştiu, nu-mi bat capul, lasă că mă corectează lumea. Şi-or mai exista şi altele, însă nu-mi vin acum în cap.

În schimb recunosc, sunt unele care le-am reţinut bine deşi lumea le foloseşte greşit în exprimare. Şi primul cuvânt care-mi vine în minte este „genuflexiune”, pe care toţi îl folosesc greşit ca „genoflexiune”. Păi, îndoim genUnchii, nu genOnchii, deci... e genUflexiune!

Dar să revenim... că tot era tare sfătos şi „deştept” bătrânul aşa ajuns la vârsta lui de vreo 60 de ani îşi mai învaţă nepoţica o dobitocenie... ai auzit de JIUNINCĂ? În primul rând parcă pornisem de la JIUM, nu de la JIUN. Ce e aia? întreabă fetiţa. Păi e aşa... e o fată mică şi face el o asociere între Jiunincă = fată tânără şi... JUNIOR!

Când am auzit să mor io că-mi venea să mă scol de pe scaun să-i fut o bucată de sus în jos. Dobitoc ramolit ce eşti care a fătat nevastă-ta o jiunincă sau jiunior care la rându ei/lui a făcut pe jiuninca de nepoată-ta care stă aici lângă tine pe scaun!

Să mor frate ce cretin împuţit, te mai întrebi pe urmă de ce au copiii noţiuni greşite despre diverşi termeni şi folosesc cuvintele greşit. Uite de aia, că e un boşorog împuţit care se dă mare că a auzit şi el 10 cuvinte în viaţa lui şi se laudă la nepoţi şi îi educă greşit.

Nu spun acum că toţi bunicii sunt aşa, aşa cum ... nu toţi bunicii sunt în deplinătatea facultăţilor lor mentale. Sau s-o zice mintale? Să mă duc să-l întreb pe moş, că sigur ştie!

Bine dracului c-au coborât înaintea mea din 304 că cine ştie ce prostii mai auzeam!

Bun... dar prost!

Oare când o să mă trezesc?

Am trecut printr-o experienţă ca asta acum ceva ani. Aşa ai fost educat... să fii bun, să fii ascultător, să fii săritor şi să ajuţi, să nu comentezi, să pleci capul, numai că la partea cu reciprocitatea cam 1% se întoarce înapoi!

De ce să fiu bun dacă se întoarce rău? De ce să ajut dacă nu sunt ajutat? Dacă te zbaţi şi ajuţi şi te stresezi să iasă totul bine o faci pentru că aşa vrei tu, pentru că îţi place să faci asta, numai că dacă nu eşti susţinut, ba din contră se fac glume pe seama ta, de ce să mai continui?

Atunci punem punct şi gata, devenim egoişti, nu mai ajutăm, nu ne mai interesează problemele celorlalţi, poate să pice lângă tine pe stradă, nu mai dăm doi bani pe el.

Oricum, orice alegi, tot vei fi blamat: dacă alegi să faci bine, se vor găsi guri rele care să te dezaprobe cum că nu faci bine şi ar trebui să fii aşa, să faci aşa, să nu mai fii darnic; dacă alegi să fii indiferent, deci rău, automat vor apărea gurile spurcate care spun că te-ai făcut al dracului, că eşti cu nasul pe sus, că ai uitat de unde ai plecat, că trebuie să te gândeşti că ţi se poate întâmpla şi ţie... păi mi s-a întâmplat şi nu au venit puzderie de ajutoare. Aşa că orice aş alege e rău, măcar dacă aleg să mă simt şi eu satisfăcut, să mă simt bine pentru ce am ales.

Că oricum vei fi considerat bun... dar prost!

Cărţi

La cum sunt vremurile acum nici nu mai am timp de citit, nici chef, nici răbdare. Însă când eram mic am citit de-am rupt, tata are o biblioteca foarte mare de clasici şi nu numai şi-am citit cam tot ce-am putut. Şi cărţi uşoare şi cărţi greoaie şi cărţi cu multe descrieri şi cărţi cu mult dialog. Toate genurile!

Una din cărţile greoaie citite a fost Marcel Proust - În cautarea timpului pierdut + Timpul regasit, un număr de 13 volume din alea gen "Biblioteca pentru toţi"!

Însă cartea mea preferată a fost, este şi va fi "Ponson du Terrail - Rocambole", un roman-fluviu de aventuri care te captează de nici nu mai ai timp să mănânci, roman rămas din păcate neterminat pentru că scriitorul a încetat din viaţă.

Un erou negativ care, din diverse motive a devenit pozitiv şi şi-a pus cunoştinţele şi averea căpătate ca erou negativ, în slujba binelui. Uneori am impresia că am rămas prea marcat de acest roman şi după ce fac o boacănă, caut să fac şi-o faptă bună ca să mă revanşez! :)

http://fr.wikipedia.org/wiki/Pierre_Alexis_de_Ponson_du_Terrail

Filme şi seriale

Toată lumea e cu filmele şi serialele.

Când eram mic erau ca seriale "Dallas", "Twin Peaks", "Knight Rider", "La Piovra", etc., etc., etc.

Ca filme erau celebrele "Die Hard", "Rocky", "Rambo".

Acum au înnebunit ăştia cu serialele. Scot la seriale de... un cinefil ca mine nici nu mai are timp să mănânce dimineaţa :)

Părerea mea este că cele mai bune seriale au fost "Lost", "Prison Break", "24" şi "Farscape".

De fapt mai jos o să vedeţi serialele mele preferate din toate timpurile, însă nu numai pe astea le-am urmărit.

Spre exemplu... acum, în perioada asta urmăresc în paralel 18 seriale, altele 26 fiind în pauzele dintre sezoane (sau de la mijlocul sezonului unele din ele).

Am aşa:

LUNI:
Lost Girl
The Walking Dead
Misfits

MARTI:
Castle
House M.D.
Living In Your Car

MIERCURI:
Body Of Proof
Ringer
Covert Affairs

JOI:
Harry's Law
Blue Mountain State
Rev

VINERI:
The Mentalist
Person Of Interest
The League

SAMBATA:
Nikita
Sanctuary
Grimm

Iar cele în pauză sunt:


Alphas
Are We There Yet?
Breaking Bad
Californication
Fairly Legal
Falling Skies
Game Of Thrones
Good Luck Charlie
Haven
King
Leverage
Louie
Luther
Memphis Beat
Pretty Little Liars
Rizzoli And Isles
Rookie Blue
The Glades
The Listener
The Nine Lives Of Chloe King
This Is Not My Life
Vexed
Victorious
Warehouse 13
White Collar
XIII